LUMINA INVIERII NOASTRE

 

(…)

Mă nasc şi cresc privind la înălţimile munţilor acoperiţi sau nu cu brazi, fagi, stejari şi mai înţeleaptă ca oricând, văd neputinţa pământului meu de a se susţine fără de liantul dat de dumnezeiescul har şi atunci îngenunchez la poalele munţilor plângând…

Nu înfântă, ci nevolnică ! Dar cum să se înalţe pământul meu acolo unde vârful muntelui se uneste cu cerul ? Până şi florii de colţ i-au trebuit mii de ani să ajungă într-un ochi de pământ ca sămânţa florii sale-tot de Stăpân ascunsă -, să răsară, să dăinuie nestingherită peste timp… Acolo piatra este aridă ; să ajungi din întunericul pietrei să te lumineze soarele şi tot el să te hrănească dimineţi la rând cu roua ce cade, când îşi primeneşte obrajii, este mai mult decât să-ţi aline durerile aproapele tău…

(…)

Elena OLARIU

Rǎducǎneni/ 707400
Stv. Morii/2
Jud.Iaşi
Romania

 

 

LA LUMIÈRE DE NOTRE RÉSURRECTION

 

(…)

Je suis née et j’ai grandi tant en regardant les sommets des montagnes couvertes ou pas de sapins, de chênes et plus sage que jamais, je vois l’impuissance de ma terre à tenir bon sans le liant donné par Dieu et alors je m’agenouille de plus en plus bas des montagnes…

Pas vaincue, mais impuissante. Mais serait-ce possible que ma terre s’élève là où le sommet de la montagne rencontre le ciel ? À la fleur immortelle des neiges il lui a fallu même des milliers d’années pour arriver dans un coin de terre, pour que la graine de sa fleur, cachée aux yeux du Maître, pousse, dure à travers les temps… Là-bas la pierre est aride ; arriver du noir de la pierre à la lumière du soleil et celui-ci te nourrit tous les matins avec l’aube qui tombe, cela vaut mieux que ton semblable qui cherche à apaiser tes souffrances…

(…)

 

Elena OLARIU

Roumanie